Irlanda-iluzie optica?

 

De curand au fost anuntate primele rezultate le PIB-ului irlandez pe 2014: +4,8%. O crestere spectaculoasa, daca tinem cont de rezultatele care se propaga dinspre vecinii de uniune, dar in aceasi masura, daca tinem cont si de scadererile inregistrate dupa 2009 si situatia grea in care s-au trezit irlandezii, din cauza datoriei publice si criza sistemului bancar. O crestere de aproape 5 procente ne duce cu gandul la un nou tigru celtic sau la una din economiile emergente. Pentru o asemenea crestere a PIB-ului, te astepti la o crestere concomitenta a veniturilor, un plan urias de investitii, un somaj aproape inexistent si o frenezie a populatiei de a cheltui avutia. Dar, dupa o scurta vizita in Dublin, iti dai seama ca nimic din toate astea nu se intampla: magazinele sunt mai goale decat  in anii trecuti, somajul se mentine la peste 10%, cei care beneficiaza de diferitele ajutoare sociale sunt in jur de 700000, aproape jumatate din spatiile de birouri si industriale sunt goale, marea parte a populatiei are venituri apropiate de salariul minim pe economie, iar o mare parte a angajatilor s-au obisnuit deja cu programul redus de munca, asteptand parca vesti mai bun pe care nu sunt siguri ca le vor primi vreodata. Si totusi, de unde crestere de 5%? Daca ne uitam la valoarea exporturilor si taxa corporativa, avem si raspunsul. La exporturi de 89 de miliarde, raportate la 183 de miliarde, cat valoreaza PIB-ul irlandez si cei aproximativ 4 milioane de locuitori, raportul nu poate fi decat unul extrem de prezentabil pentru statisticile europene. Pentru omul de rand, totul este o iluzie. Asa cum in Luxemburg, PIB-ul este umflat de corporatisti, a caror venituri sunt incluse in bugetul general, dar a caror depozite se intorc in tara natala, asa si taxa unica irlandeza, de 12,5%, una dintre cele mai mici din EU, provoaca marile corporatii, mai ales cele americane si canadiene sa-si inregistreze veniturile din toata europa in Irlanda pentru a mai economisi ceva, fara un plus de valoare prea mare pentru irlandezul care asteapta. Intr-adevar, exporturile arata foarte bine, dar ce poate sa exporte o tara de 4 milioane de locuitori, fara o industrie prea dezvoltata, cu agricutura care contribuie cu 1,5% la PIB si cu resursele naturale la epuizare? O verificare mai atenta e exporturilor ne explica totul. In mare parte este vorba de industria farmceutica, de companiile straine, dintre care 90% sunt de pe continentul american si cateva mii de companii englezesti, care s-au saturat sa fie suprataxate de lorzii regatului. Practic vorbim de o mana de companii, care incearca sa gaseasca mici brese in sistemul european de taxare pentru a plati mai putin sau uneori deloc (un deja vu, din Colentina, unde cetatenii cinstiti, in mare parte turci sau chinezi, incearca sa dea o lectie de economie statului roman). Pericolul cel mai mare pentru Irlanda il reprezinta exact ceea ce cum inseamna punctul forte: exporturile. Daca, intr-o situatie ipotetica, se intampla ca EU sa oblige Irlanda sa-si adapteze sistemul de taxe, sau UK iese din EU, sau intr-un caz extrem EU se reorganizeaza, astfel incat companiile nord-americane sa nu mai vada un avantaj din a pastra sediul in Irlanda, oricare din aceste conditii sau o combinatie a acestora va arunca Irlanda intr-o ‘gaura neagra'(cu o datorie de 200000 euro/locuitor)incat doar o alterare a legilor fizicii o mai scapa. Irlanda nu e Grecia, pentru a spera ca turismul si vanzarea catorva insule ii va ajuta si nici n-are istoria si populatia Greciei, iar irlandezul modern nu este obisnuit cu traiul simplu mediteranean, de cateva sute de euro pe luna. Rezolvarea va fi intoarcerea in timp, cu 100 de ani, care va rezulta cu imbarcarea oricui poate muncii pe vapoarele trans-atlantice.

 

Comments

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.